Un altfel de eu

    În ultimele trei luni, am dormit şi m-am trezit în fiecare zi cu acelaşi gând, cu acelaşi nume şi cu acelaşi chip în minte. Sincer să vă spun, de la un moment dat a devenit un chin, o monotonie infinită de care nu puteam scăpa în nici într-un fel. Era de-a dreptul distrugător.
   E luni şi brusc totul s-a schimbat. Nu inţeleg de ce tocmai azi, nu eram pregătit. Încă se mai simte efectul zilelor nu demult trăite. Încet, dar sigur, s-a întâmplat cum am sperat. Acum alte gânduri, mai mareţe, mai bine fondate s-au născut.
   Sunt multe lucruri de regretrat, dar nu am timp să le mai plâng, sau mai bine zis, pur şi simplu nu-mi pasă de ce-a fost, ce e acum şi ce va urma. M-am hotărât, cu greu m-am convins. Mă simt bine, nu extrem de bine, dar ştiu că din momentul ăsta totul va fi altfel, altfel în sensul că în sfârşit mintea mi se vindecă, redevin ce-am fost cândva, acea persoană plină de optimism care împarţea bucurie peste tot unde mergea.
   Vă pot vedea altfel acum, nu înţeleg de ce, dar atât timp cât sentimentul de bucurie îmi hrăneşte starea nu mă obosesc să aflu.
Suie Paparude - Cea mai bună zi

Inchide gestul

   Salut din nou dragule jurnal. Deşi e o prostie, se pare ca prostia întotdeauna a avut efect asupra mea. Am fost plictisit, fără nici o pofta, am fost un lung gol. M-am gândit, uneori chiar şi eu am nevoie de timp pentru a-mi pune în ordine gândurile. Mă calmez, şi nu las să vadă ceilalti ce simt. De ce aş face-o?
   Singura vietate care mă iubeşte necondiţionat e Lady, nu critică, nu injură şi nici nu ţipă, ea doar latră şi mă umple de bale. Îmi place... mă face să uit de lucrurile care s-au întâmplat, alea rele şi multe.
   Până în momentul ăsta n-am reuşit să înţeleg de ce unii dintre voi, nu reuşiţi niciodată să vă bucuraţi pentru alţii, să-i susţineti şi să-i ajutaţi cu tot ce aveţi. Sunteţi defecţi, nu? Invidioşilor, se vede şi miroase de la o postă. Atât de mult, încât mi-e ruşine, de fapt mi-e scarbă. Mă retrag în cochilie, îmi scot ţepii veninoşi şi aştept. Veniţi acum la mine, să vă arăt ce se întamplă.
   Oricum nu veţi simţi.

Sentimente spontane

   Se întâmplă că ea să sufere din cauza mea, totul s-a întâmplat destul de repede, nu am avut ce face, nu am ştiut. Nu trebuia să o ţin lângă mine, cel puţin nu acum. Un colţ de gură zâmbeşte, într-un fel mă simt mândru, am şi de ce… pe naiba. Faptul că sunt leu spune multe.

   Nu au fost decât 3-4 zile în care sentimentele ei pentru mine au devenit serioase. Dar ce pot face eu? Îmi pare rău, mă simt vinovat, n-ar fi trebuit să las lucrurile să ia amploare. Aş vrea să-i spun lucrul ăsta, însă n-am curaj, sau poate nici nu-mi pasă suficient de mult. Poate ar trebui să las lucrurile în voia lor, să văd ce-o să fie, până acum nu-s decât pareri de rău urmate de suferinţă. Nu este nimic de care să apuc, nimic de care aş putea agăţa mai mult decât un sentiment de amiciţie respectuoasă. Mică, vioaie si haiosă, cu buzele perfect simetrice, cu ochii micuţi, aproape inexistenţi, cu un caracter viguros, nobil, dar tot pe atât de naiv, mi-a spus "eşti rece, nu mai suport".
   Încă o mai aud, undeva în întunericul din mine răsună ecoul glasulu ei si... mă chinuie. Recunosc, sunt indiferent faţă de ea, însă nu şi de ceea ce simte. Nu-i pot oferi decât prietenia mea, mai mult de atât nu am, mă gândesc cu totul la altceva... sau mai bine zis la altcineva.
Moby - Porcelain 

Portocaliu mânjit de gri

   Când el simte pustiul care îmbrăţişează nesiguranţa, simte că nimic din orice ar face nu duce spre ceva bun... ce urmează să se întample?
   Fără pic de sclipire totu-i monoton, totu-i portocaliu mânjit de gri. Aş vrea să uit de toţi şi de toate, aş vrea să-mi fac o lege pe care să n-o încalc, prin care pur si simplu să reusesc a ignora anumite lucruri, să mă rup de realitate şi să nu-mi pese de nimic. Cu ceva timp în urma mi s-a pus, mi s-a împărtăşit o idee finală, o concluzie trasă într-un cub aparent plin cu armonia zâmbetelor şi a gesturilor false: OMUL NU SE POATE SCHIMBA. Dar ce înseamnă asta? Nu pot accepta, nu vreau, nici n-o simt. Sunt om, doar că nu vreau să fac parte din aceeaşi oala cu restul. Şi alţii au tras concluzii greşite, si alţii au vorbit fără să cunoască, alţii încă o mai fac. Eu mă pot schimba, asta simt... şi o voi face. Nu am cutreierat lumea în lung şi-n lat, din vasta mea experienţă de viaţă nu este urmă că cineva s-ar putea schimba. Simt, eu cred altceva, şi o cred puternic.
Hans Zimmer - Time  

Şi a inceput...

   Într-o zi oarecare pentru mine, într-o zi de luni pentru ei. Când toţi ceilalţi cred că totul s-a terminat, când mi se cere să renunţ, eu ignor vorbele dure, atât de insuportabile şi continuii, continuii să cred în ceea ce sunt şi mai presus de orice, în ceea ce vreau cu adevarat. Şi... într-un final voi reuşi, sunt atât de sigur pe mine, şi atât plin de încredere încât o simt, nimic nu-mi va sta în cale, şi chiar de-mi va sta, voi trece peste.
   Va fi povestea mea, va fi lumea văzută prin ochii mei, prin ochii unuia căruia întotdeauna i-a păsat mai mult de voi iar în schimb n-a primit decât... nimic bun.
Am emoţii, dar cine n-ar avea? Cu timpul va fi mai bine.
The Script - Nothing