Sentimente spontane

   Se întâmplă că ea să sufere din cauza mea, totul s-a întâmplat destul de repede, nu am avut ce face, nu am ştiut. Nu trebuia să o ţin lângă mine, cel puţin nu acum. Un colţ de gură zâmbeşte, într-un fel mă simt mândru, am şi de ce… pe naiba. Faptul că sunt leu spune multe.
   Nu au fost decât 3-4 zile în care sentimentele ei pentru mine au devenit serioase. Dar ce pot face eu? Îmi pare rău, mă simt vinovat, n-ar fi trebuit să las lucrurile să ia amploare. Aş vrea să-i spun lucrul ăsta, însă n-am curaj, sau poate nici nu-mi pasă suficient de mult. Poate ar trebui să las lucrurile în voia lor, să văd ce-o să fie, până acum nu-s decât pareri de rău urmate de suferinţă. Nu este nimic de care să apuc, nimic de care aş putea agăţa mai mult decât un sentiment de amiciţie respectuoasă. Mică, vioaie si haiosă, cu buzele perfect simetrice, cu ochii micuţi, aproape inexistenţi, cu un caracter viguros, nobil, dar tot pe atât de naiv, mi-a spus "eşti rece, nu mai suport".
   Încă o mai aud, undeva în întunericul din mine răsună ecoul glasulu ei si... mă chinuie. Recunosc, sunt indiferent faţă de ea, însă nu şi de ceea ce simte. Nu-i pot oferi decât prietenia mea, mai mult de atât nu am, mă gândesc cu totul la altceva... sau mai bine zis la altcineva.
Moby - Porcelain 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentezi?